Incep din ce in ce mai mult sa cred ca, daca nu se introduce in programa scolara un curs de dezbatere, logica si argumentare, in cativa ani o sa ne vorbim unii altora cu pumni si flegme. Oamenii, indiferent cat de sofisticate sunt studiile superioare pe care le urmeaza sau le-au urmat, habar nu au sa poarte o discutie in contradictoriu. Din contra, atunci cand vine vorba de a-si sustine punctul de vedere, se poarta ca niste babuini, tinand seama de nicio regula si de niciun principiu.
Imi permit, si-i rog pe aceia mai priceputi ca mine sa ma corecteze/completeze, sa sanctionez cateva greseli pe care le-am tot observat in asa-numitele dezbateri la care am avut ghinionul sa fiu martor in ultima vreme.
1. Exprimarea trebuie sa fie eleganta si sa denote bun-simt. Atata vreme cat raspunzi interlocutorului cu ironii ieftine sau, mai rau, cu injurii, atunci meriti sa ti se intoarca spatele si sa fii lasat in ignoranta ta saraca. Si nu, daca nu ti se raspunde ironiilor, nu inseamna ca ai "castigat" dezbaterea, ci ca interlocutorul a realizat ca esti fara de speranta si, deci, are lucruri mai bune de facut.
2. Cand contraargumentezi, neaparat aduci argumente impotriva rationamentului interlocutorului, si nu iti construiesti noi argumente, care n-au nicio legatura cu acesta. Dezbaterea trebuie sa aiba o continuitate, argumentele si contraargumentele trebuie sa aiba legatura si nu sa pice din cer, inainte ca precedentele sa fie epuizate. Mai intai concluzionam un argument, il despicam in 14 si il lamurim, iar abia apoi trecem la urmatoarele.
De exemplu, m-am bucurat zilele trecute de o dezbatere care s-a terminat inainte de a incepe. Ideea era cam asa: x afirma ca este pentru eutanasierea cainilor vagabonzi pentru ca reprezinta un pericol social, la care y raspunde: "nu e adevarat, sunt si ei suflete." Mai pe romaneste, ca poate y citeste postarea, ar fi trebuit sa argumentezi impotriva ideii ca maidanezii reprezinta un pericol social, si nu sa-ti inventezi un rationament paralel, care incalca simultan toate principiile logicii.
3. Daca alegi sa-ti construiesti argumentul pe baza unei comparatii, atunci compari numai ce este comparabil, si nu mere cu pere. Sunt situatii in care compararea Romaniei cu Japonia e absurda, oricat ti-ai dori tu sa iti poti minti interlocutorul ca ai dezvoltat un rationament stabil.
Cand spui "Avortul trebuie incriminat pentru ca la fel era si acum 1.000 ani si femeile reuseau sa-si creasca pruncii," atunci e evident ca profa de logica din clasa a 9-a nu si-a facut datoria. Nu mai explic de ce e inutil sa compari (din punctul asta de vedere) societatea actuala cu cea de acum 1.000 ani, la fel si pozitia femeii in ambele cazuri.
4. Atata vreme cat nu vrei sa accepti ca argumentele adversarului tau pot fi mai solide decat ale tale si ca te poti insela, atunci mai bine vezi un film. E evident ca, daca pornesti din start cu o atitudine rigida, oricat ti-ar demonstra interlocutorul ca iarba e verde, oricate probe ti-ar aduce, oricat de stiintifice, fizice si matematice ar fi ele, oricat de multa si de absoluta dreptate ar avea, tu n-o sa te desprinzi de ideea ta, caz in care discutia nu a avut de la bun inceput niciun rost.
5. Asocierile nu constituie argumente. "Sunt impotriva prostitutiei pentru ca la fel este si proful de criminologie." N-are rost sa explic.
6. Exceptiile nu constituie nici ele argumente, oricat de mult ai vrea sa le generalizezi. "Puscariasii nu trebuie eliberati niciodata, pentru ca x a mai ucis un om dupa ce a iesit din inchisoare." Din nou, n-are sens sa explic. De fapt, cam are, pentru ca daca n-ar avea, n-as mai vedea asa aberatii folosite drept argumente. Adevarul e ca mi-e lene sa explic.
7. Nici invocarea majoritatii nu are valoare de argument. "Carnea de porc e mai sanatoasa decat cea de pui pentru ca 80% din populatie o prefera." Iar, mi-e lene sa explic.
Cam atat, deocamdata.
